Munții Apuseni

0 m
vf. Bihor
0 m
Vf. Pleșu
0 m
vf. Muntele Mare
0 m
vf. Dâmbău
0 m
vf. Vlădeasa

Poziționare Geografică

Grupa Apuseni este cuprinsă între valea Mureşului în partea sudică şi valea Someşului şi a Barcăului în partea nordică. În partea estică apare Depresiunea Colinară aTransilvaniei, iar în partea vestică ia contact cu Dealurile şi Câmpia de Vest.


Grupa Apuseni are altitudini joase, caracteristice Carpaţilor Occidentali; altitudinea maximă de 1 849 m se află în vârful Bihor. Altitudinea, varietea mare a tipurilor de relief şi fragmentarea puternică sunt o cauză a vechimii mari a grupei faţă de restul Carpaţilor.


Tipul de relief carstic are o largă dezvoltare în această grupă; varietatea formelor carstice oferă un deosebit pitoresc regiunii: peşteri – Peştera Urşilor, Peştera Scărişoara, Peştera Cetăţile Ponorului, Peştera Meziad, Peştera Vântului, Peştera Vadu Crişului etc. -, chei – Cheile Turzii, Cheile Râmeţului, Cheile Someşului Cald – , doline – Dolina Ponor, Dolina Vărăşoaia – , ace carstie şi versanţi abrupţi – Colţii Trascăului, suprafeţe suspendate, lapiezuri.


Tipul de relief vulcanic se remarcă prin aspectele sale reziduale: stâlpi de bazalt la Detunatele, batolitul Munţilor Vlădeasa.


În partea vestică pătrund Dealurile şi Câmpia de Vest sub forma unor depresiuni golf. Acestea, împreună cu cele de tip intramontan vorbesc despre fragmentarea deosebită a grupei.


În partea centrală a Apusenilor apar masive predominant cristaline: Munţii Bihor, Munţii Muntele Mare – Găina, Munţii Gilău. Din roci vulcanice sunt alcătuite masivele: Munţii Metaliferi, din bazalte şi andezite şi Munţii Vlădeasa, din granite.


Marginile se compun din masivele: Munţii Trascăului, în partea de est, Munţii Meseş şi Munţii Şes (Plopiş), în partea nordică, Munţii Pădurea Craiului, Munţii Codru – Moma, Munţii Zarandului, în partea vestică.

Subzone Montane

Din Grupa Munții Parâng, Cindrel, Șureanu

Vă invităm să descoperiți alături de noi zonele turistice: lacul Oașa și munții Șureanu, Transalpina, munții Parâng, stațiunea Arena Platoș, stațiunea Rânca, lacul Vidra și munții Cindrel.

Munții Parâng

Parâng

Vf Petru

Șureanu

Lacul Oasa

Cindrel

Obiective Turistice

Munții Bihorului sunt o grupă centrală a lanțul Munților Apuseni din Carpații Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Bihor (Curcubăta Mare), cu 1 849 m. Munții Bihorului sunt delimitați la nord de Munții Vlădeasa, uneori considerați parte a Munților Bihorului (Munții Bihor-Vlădeasa), la nord-est de Munții
Gilăului, la est de masivul Muntele Mare, la sud-est și sud de Munții Metaliferiși masivul Muntele Găina (considerat și el uneori parte a Munților Bihorului), la vest de Munții Codru-Moma, la nord-vest de Depresiunea Beiuș.

Munții Bihorului sunt presărați cu obiective turistice, unele celebre, altele mai puțin cunoscute și cu atât mai interesante. Peștera Cetatea Rădesei, Peștera Urșilor, celebra Peșteră Scărișoara, Peșteră a Ghețarul Vîrtop, Peștera Coiba Mare, Peștera Poarta lui Ionele, Peștera Drăcoaia și Pișolca unice în lume prin frumusețea lor.

Una peste alta Munții Bihorului și zona Padiș are câte ceva pentru oricine: zone de campat, trasee pentru trekking, părții de schi pentru cei pasionați de acest sport sau pentru cei ce vor să încerce ceva nou, iar alpiniștii ce au curaj pot încerca să escaladeze pereți muntoși.

Zonă turistică Padiș se prezintă că un întins platou carstic, întins, aflat la altitudinea de 1 301 m în Munții Bihor și este una din cele mai populare și pitorești zone din Apuseni, în condițiile în care tot lanțul Apusenilor este de o frumusețe rară, cu detalii de relief care îi fac unici.

Zona Padiș este un punct de reper pentru această zonă din Munții Apuseni, pentru că pe aici trec unele dintre cele mai frumoase trasee turistice de munte, mai mult sau mai puțin dificile, dar extraordinar de păcute cu peisaje memorabile și locuri de o frumusețe rară.

În zona Padiș sunt Cetățile Ponorului, Cascada Vîrciorog și Pătrăhăițești și o serie de peșteri, unele amenajate, altele doar pentru profesioniști care ridică la maximum nivelul de adrenalină.

Munții Codru-Moma sunt o grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf, din cadrul acestor munți, este Vârful Pleșu, cu 1 112 m.

În această zonă, pe baza calcarelor și dolomitelor aparținând Triasicului Mediu, este dezvoltat Carstul Vașcăului (aflat în partea de est a Munților Codru-Moma), cu o mare varietate de forme de suprafață (doline, polii, sorburi ș.a.) și subterane, acest fapt face ca ei sa fie bine conturati, cu limite pregnante si aproape detasati de partea centrala a Apusenilor, aparand ca o masa muntoasa insulara inconjurata de depresiuni.

Spre nord limita o formează Crișul Negru cu un segment din cursul mijlociu. La est limita munților este determinată de largă depresiune a Beiusului, un golf ce se situează între ei și munțîi Bihor. Spre sud limita o formează valea Crișului Alb, care ii desparte de munții Zarand.

Spre vest, marginea munților nu este accentuată, căci ei coboară lent, prin culmi domoale, spre Câmpia Crișurilor. În limitele descrise, Codru-Moma ocupă o suprafață de circa 1 200 kmp, înălțimea maximă o ating în vârful Pleșu, de 1 112m.

După cum arată și numele, munțîi Codru-Moma sunt formați din două grupe montane distincte: munții Codru și munții Moma, separați destul de net de două vai divergente, valea Briheni (în est) și valea Moneasa (în vest). Munții Codru ocupă partea de nord și sud-vest a masivului, munții Moma partea de sud-vest.

Munții Zarandului sunt așezați în partea de sud-est a județului Arad formând o cumpăna a apelor Mureșului și Crișului Alb ( Creastă Principala ) dispusă estvest ,de înălțime relativ joasă cu o medie de 400-500 m/alt. Înălțimile maxime sunt atinse în vârfurile Drocea 836 m și Highisul de 799 m,Pleșu 729 m, Breaza
809 m.

 

Munții Zarandului se desfășoară pe direcția est-vest și se găsesc în totalitate pe perimetrul județului Arad.

 

În sudul acestor munți se află limita dată de răul Mureș și localități ce pot fi puncte de plecare în drumeți; spre vest podgoria dintre localitatiele Baratca și Pancota este limita la care se termină acești munți; în nord se limitează la Depresiunea Zarandului și a Gurahontului cu sectoarele colinare date de dealurile Pancotei, Tautului și Cuedului; limita de est se găsește prin drumul Capruta-Gurahont.

Muntele Mare este o grupă montană a Munților Apuseni aparținând de lanțul muntos al Carpaților Occidentali. Este situat în partea de est a Munților Apuseni, între râul Someșul Rece la nord, aliniamentul văilor Feneș – Iara la est, râul Arieș la sud, și culoarele cursurilor superioare ale râurilor Bistra, afluentul stâng al râului Mureș și al râului Someșul Rece la vest.

Împreună cu Munții Gilău, formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută sub denumirea de Gilău – Muntele Mare. Masivul este acoperit cu păduri de fag în amestec cu molid.

Este alcătuit din șisturi cristaline, care au generat un relief cu forme greoaie, masive, cu interfluvii largi separate de văi înguste și adânci.

Partea centrală este ocupată de un masiv de granit (roca magmatică ), în formă de L, ce dă zonei din jurul vârfului principal un aspect de câmpie de mare altitudine, pe suprafețe foarte mari înmlăștinită. Deși altitudinea ar permite, etajul subalpin de vegetație nu este perfect conturat, multe specii lipsind
datorită pantei domoale și a acoperirii unei mari suprafețe cu mlaștini oligotrofe.

Cel mai înalt vârf este Vârful Muntele Mare, cu 1 826 m (al treilea ca altitudine din Carpații Occidentali. Alte vârfuri sunt Vârful Balomireasa cu 1.632 m, Piatra Groșilor (1 756 m), Pietrele Mărunte (1 735 m), Buscat (1 676 m), Dumitreasa (1 638 m).

Salina Turda se gaseste in zona Valea Sarata-Durgau din Turda si datează încă din secolul XVII. Concepută în zilele noastre ca un muzeu neobișnuit și inedit de istorie a mineritului în sare.

Intrarea in Salina se face prin 2 căi: din str. Salinelor 54/A (intrarea veche din cartierul Turda Noua) si prin noua si moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgau (Aleea Durgau nr. 7) aflata în mijlocul Rezervatiei Naturale.

Salina Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj. Îmbinarea armonioasă între mediul natural și sărat al minei cu elementele de design minimaliste și moderne creează o atmosferă unică.

Pe langa faptul ca Salina Turda este cel mai important obiectiv turistic din Turda, este si un important centru de tratament si recuperare.Dat fiind efectul benefic pentru afectiuni respiratorii, este recomandat celor suferinzi ca un mijloc de remediu natural.

Munții Trăscău, sau Munții Trascăului, cum mai sunt deseori întâlniți, reprezintă o înșiruire de culmi aparent domoale, care domină o bună bucată din pitorească Vale a Mureșului, cu altitudinea maximă inregistradu-se în Vârful Dambau, de aproximativ 1396 metri pe o lungime ce ajunge la în jur de 75 km.

 

Munții Trăscău pot fi parcurși pe numeroase trasee turistice marcate, se desfășoară aici proiectul Drumul Calcarului, ce face parte dintr-un alt vast proiect internațional, “Greenways” sau “Drumuri verzi”, ce însumează o rețea de 150 km de rute și poteci ce au că scop protejarea naturii, incuajand un stil de viață sănătos prin oferirea unor trasee ce pot fi urmate de turiști.

 

Jumătatea sudică a Munților Trăscău este de asemenea fragmentată de numeroase chei. Cheile nu sunt singurele atracții naturale încântătoare ale zonei. Masivele Trascăului adăpostesc și câteva peșteri ce cum ar fi Huda lui Papară și Peștera Poarta Zmeilor.

 

Alte rezervații geologice sunt Calcarele de la Valea Mică sau Calcarele cu orbitoline de la Piatră Corbului. Tot în Trăscău se găsesc și mult îndrăgitele poieni cu narcise sălbatice: Poiana cu narcise de la Negrile asa și Poiana cu narcise de la Tecsesti. La câțiva km de Albă Iulia, în aceiași Munți Trăscău se găsește și un superb lac carstic: Lacul Iezer Ighiel, care, deși nu este foarte cunoscut turiștilor care vizitează această zona, beneficiază de un potențial turistic ridicat, în special datorită peisajelor și atmosferei liniștite specifice meleagurilor transilvănene.

Munții Metaliferi sunt o formațiune muntoasă din cadrul munților Apuseni ce aparțîn de Carpații Occidentali. Vârful Poientia este cel mai înalt, atingând altitudinea de circa 1 437 metri.

 

Acești munți Metaliferi încep din partea vestică, de la Culoarul Capruta Slatina și își au finalul în partea de est la Valea Ampoiului (spre Zlatna și Albă Iulia), urmând că apoi să pătrundă în partea de nord spre bazinele văilor Galdei și Ampoitei

 

În partea de nord munții Metaliferi se întind până la depresiunea Brad, continuând apoi pe văile Arieșului și ale Abrudului, urmând că mai apoi să coboare spre sud la Culoarul Mureșului spre Albă Iulia.

 

Important la munții Metaliferi este alcătuirea geologică: ofiolite, magmatite intruzive și efuzive, formațiuni sedimentare. Dacă veți analiză harta munților Metaliferi veți observă că aceștia au altitudini destul de scăzute, până în cel mult 1 200 de metri.

Munții Meseș alcătuiesc o grupă montană în extremitatea nord-estică a Apusenilor, aparținând lanțului carpatic al Occidentalilor. Altitudinea maximă este atinsă în Vârful Măgura Priei (996 m) Munții Meseșului fac parte din treapta montană de relief cu extensie redusă și joasă ca altitudine, din ramificația nordică a Munților Apuseni. Culmea Meseșului este o formațiune îngustă de 5–8 km. și relativ uniformă, fără forme de relief abrupte, alungită de la sud-vest spre nord-est.

 

Văile transversale ce o străbat (Poicu, Ponița și Ragu) au fragmentat culmea în mai multe măguri separate, ce se prezintă sub forma unor masive bine individualizate.

 

Acestea sunt: Dealul Vlesinului de peste 900 m. altitudine, între râul Crișul Repede și valea Poicu; Mogoșul de peste 950 m. limitat la nord de valea Ponița; Munții Plopiș, pe partea de culme a acestora, cu o altitudine între 750 și 800 m. ce se întinde până la valea Ragu și Culmea Osoiului cu prelungire până în valea Ortelecului.


Altitudinea maximă a Meseșului este de 996 m. în Măgura Priei, scăzând treptat până la 474 m, înălțimea Vârfului Măgurița din apropierea văii Ortelec. Munții Meseșului mai au în componență Măgura Moigradului (504 m.), și dealurile Pomăt și Citera (cu o altitudine de 502 m. fiecare).

Munții Pădurea Craiului ocupă partea de nord-vest a Munților Apuseni din lanțul muntos al Carpaților Occidentali, constituindu-se într-o adevărată peninsulă ce se desprinde din corpul central al Apusenilor, fiind desfășurată între depresiunile Vad-Borod și cea a Beiușului.

 

Cel mai înalt vârf din masiv este Hodrâncușa cu 1027 m. Structura acestor munți se continuă spre vest sub covertura de depozite depuse într-o mare care, acum 10 milioane de ani, udă țărmurile promontoriului muntos al Pădurii Craiului.

 

Munții Pădurea Craiului împreună cu Munții Codru-Moma și Zarand reprezintă terminațiile vestice ale Munților Apuseni. Suprafața totală a masivului nu depășește 750 kmp; din punct de vedere administrativ, ea se încadrează în cuprinsul județului Bihor, acoperind a zecea parte din el.

Activități în Apuseni

Turism Activ

Cazări

(contact direct cu proprietarul)

Evenimente

Hărți recomandate

În Apuseni

Trasee turistice

Distribuie pagina pe:

Share on facebook
Facebook
Share on linkedin
LinkedIn
Share on telegram
Telegram
Share on whatsapp
WhatsApp
Share on email
Email

Comparați listările